Sămînţa

Cu mainile murdare de pămant

Mi-ating obrazul singură si îl mangai,

Ţărana pe ţărană lasă urme

Gingaşă ca in ziua cea dintai

 

Şi simt cum o sămanţă din noroiul 

Ce mi se urcă pe obraz

Întinde rădăcini duioase-n carnea

Înfiorată de amiaz.

Nu m-aş mira să se deschidă-o floare 

Cu sangele meu seva-n ea curgand,

Precum o hrană mult mai de departe

Ajunsă-n mine insămi din pămant.