18 oct. 2009

Una, doua, trei

Una, doua, trei prune cad
In albastrul intai, apoi verdele iad.
Trec prin cer, trec prin ierbi,
Intalnesc pasari, serpi,
Nu se opresc la nici un indemn,
Isi urmeaza drumul solemn.
Cand ajung, trupul dulce si gol
Si-l aseaza atente pe-o perna
Umpluta cu foi de lucerna
Si-asteapta cuminti
Sa se faca alcool.
Samburii apoi pornesc pe rand,
Mai departe, in pamant,
Ca sa castige printr-o durere mai mare
Viata viitoare.
Cat de usor, cat de sigur
Poate o pruna sa moara!
Viata ei de-apoi e la primavara.

Niciun comentariu: