Pe lacul morii

Pe lacul morii apa se-mbracă-n mantii lucii

De mucilaginoase mătăsuri verzi smarald

Şi roţii-nţepenite ii creşte blană verde

Să-i ţină-n părăsire de moale şi de cald.

De vrei să treci cu barca, lungi mîini te ţin pe loc

Şi-oculte, verzi miasme iţi ameţesc plămînii,

Pe cînd secrete broaşte slujesc solemn prohod

Pe-altarul vechi şi profanat al pîinii.

Şi nu e nici un secol de cînd priveam vrajită

Copiii cum se joacă-n faină ca în nea

Şi alegeam din gloată-o fetiţă albă toată

Sa crească şi să fie mama mea...